Infecții urinare: cauze, simptome, tratament

Infectia tractului urinar. Produse recomandate

infectia tractului urinar plantes contre le cancer de la prostate

The infection can be localized at different levels, causing: i urethritis infection of the urethra ; ii cystitis infection bladder ; iii pyelonephritis kidney infection. The ureters are rarely the site of an infection. Most infections occur in the lower urinary tract.

  • Infectia urinara
  • Infecţiile tractului urinar-Cauze, prezentare clinică, diagnostic, complicaţii şi tratament
  • In prezenta semnelor de infectie a tractului urinar ITUevaluarea initiala efectuata de catre medic poate include: - istoricul de boala si examenul fizic - examenul de urina sumar de urina.

Other risk factors for urinary urofluometria prostatitei infections can be: abnormal urinary tract, urinary blockage, suppressed immune system use of catheter, age. With each urinary tract infection Infectia tractului urinar the risk of complications that can have very serious consequences if the infection is spreading to the kidneyes. UTI diagnosis is very important to identify the etiologic agent in many cases being a bacteria and to make a targeted antibiotic treatment.

In case of severe infections in the kidneyes hospitalization is necessary. UTI, bacteria, urinary infection Rezumat Infecţiile urinare sunt printre cele mai comune infectii ale organismului uman şi pot fi cauzate prostatita lavomax agenţi microbieni diferiţi bacterii, paraziţi, fungicare depăşesc apărarea organismului la nivelul tractului urinar, se multiplică şi determină modificări în funcţionarea normală a aparatului urinar.

Infecţia se poate localiza la diferite niveluri, cauzînd: i uretrita infecţie la nivelul uretrei ; ii cistita infecţie a vezicii urinare ; iii pielonefrita infecţie a rinichilor ; ureterele sunt foarte rar locul unei infecţii.

Infectiile de tract urinar (ITU): cauze, simptome, tratament

Majoritatea infecţiilor se produc la nivelul tractului urinar inferior. Cele mai predispuse la astfel de infecţii sunt femeile, din cauza dispoziţiei anatomice particulare: femeile au uretra mai scurtă infectia tractului urinar mai aproape de anus şi vagin, ceea ce favorizează pătrunderea mai uşoară a agenţilor microbieni, infectia tractului urinar mai adesea în timpul actului sexual.

Alţi factori de risc pentru statistica prostatitei cronice urinare mai pot fi: anomalii ale tractului urinar, blocajul căilor urinare, sistem imun supresat, utilizarea cataterului, vârsta.

Cu fiecare infecţie a tractului urinar ITUcreşte riscul complicaţiilor, ce pot avea urmări foarte serioase în cazul răspândirii infecţiei la nivelul rinichilor. Diagnosticul ITU este foarte important pentru identificarea agentului etiologic în cele mai multe cazuri fiind o bacterie şi pentru efectuarea unui tratament antibiotic ţintit, în cazurile de infecţii severe ale rinichilor fiind necesară chiar internarea în spital.

ITU bacterie infecţie urinară Introducere Tractul urinar este un sistem al infecțiozitatea prostatitei uman care îndeplineşte funcţia de eliminare a prostatita cronica vindecare şi excesului de apă.

Tractul urinar poate fi împărţit în tractul urinar superior rinichi şi uretere şi tractul urinar inferior vezica urinară şi uretra. Rinichii filtrează sângele şi elimină deşeurile şi surplusul de apă, formând urina, care prin uretere ajunge şi este stocată în vezica urinară, de unde este eliminată prin uretră.

  1. Cauzele prostatitei la bărbați semne
  2. Tractul urinar reprezinta un grup de organe la nivelul organismului responsabile de producerea si eliminarea urinei.
  3. Infectiile de tract urinar: simptome, tratament, preventie | greenhouseresidence.ro

Infecţiile tractului urinar se situează pe locul al doilea printre cele mai comune infecţii ale organismului uman, fiind cauza a aproximativ 8 milioane de vizite pe an la consultaţia medicală. Majoritatea ITU se produc la femei, din cauza caracteristicilor anatomice, cu riscul apariţiei infecţiilor recurente.

Cauzele infecţiei urinare Infecţiile tractului urinar apar de obicei atunci când bacteriile intră în tractul urinar prin uretră şi încep să se multiplice în vezica urinară. Deşi sistemul urinar este conceput cu un sistem propriu de apărare pentru prevenirea ataşării, înmulţirii şi diseminării ascendente a patogenilor, acest sistem poate eşua şi astfel se produce o infecţie la nivelul tractului urinar.

Generalitati

O cauză a producerii infecţiei este aceea că anumite bacterii au o capacitate puternică de a adera la celulele mucoasei tractului urinar. Cel mai adesea, agenţii infectia tractului urinar provin de la nivelul tubului digestiv inferior şi al anusului. Mycoplasma şi Chlamydia pot infecta uretra şi aparatul genital, dar nu şi vezica urinară. Infecţiile cauzate de aceşti germeni pot fi transmise sexual şi necesită şi tratamentul partenerilor. Factorii de infectia tractului urinar ai ITU La femei pot fi întâlnite situaţii specifice care reprezintă factori de risc pentru ITU, care pot determina infecţii recurente: dispoziţia anatomică: uretra mai scurtă, cu orificiul uretral în apropierea anusului şi vaginului; activitatea sexuală: femeile active sexual tind să aibă mai multe ITU decât cele care nu mai sunt active sexual; existenţa partenerilor multipli creşte, de asemenea, riscul de infecţie; anumite metode contraceptive: utilizarea spermicidelor sau a diafragmei; menopauza: după menopauză, un declin al estrogenilor determină modificări la nivelul tractului urinar, ceea ce creşte vulnerabilitatea la infecţii.

Anomalii congenitale ale tractului urinar. Blocaj al tractului urinar: litiaza renală, prostata mărită. Sistemul imun supresat: diabet, HIV etc. Utilizarea cateterului sau alte proceduri de examinare cu diverse instrumente medicale.

Vârsta: rata ITU creşte cu vârsta. Igiena personală precară. Utilizarea nejudicioasă a antibioticelor care poate conduce la dezechilibrul florei naturale, pe de o parte, dar şi la creşterea rezistenţei la agenţii antimicrobieni, cu risc foarte mare de a nu mai putea controla infecţiile. Principala cale de infectare a tractului urinar este ascensiunea în uretră şi în vezica urinară a bacteriilor comensale care colonizează suprafaţa periuretrală şi perineală.

Agenţii etiologici ai infecţiilor urinare au capacitatea de a adera la nivelul celulelor epiteliale ale vezicii urinare, unde se multiplică şi pot cauza infecţia vezicii urinare cistita ; apoi, aceşti patogeni se pot extinde la tractul urinar superior, determinând infecţia rinichilor, sau pielonefrita. Pacienţii cu structura şi funcţiile tractului urinar normale au mecanisme care împiedică colonizarea bacteriană în mai multe moduri. Micţiunile frecvente, cu golirea completă a vezicii urinare, împiedică înmulţirea microorganismelor, suficientă pentru a provoca infecţii.

Dureri laterale în zona taliei; Dureri puternice de spate. Tipuri În funcție de locul infecției, există infecții urinare superioare, care afectează rinichii pielonefrită și infecții urinare inferioare, care pot fi de trei tipuri: Infecții ale uretrei uretrite - sunt cauzate mai ales de bacterii dobândite prin contact sexual cu o persoană care are afecțiuni cu transmitere sexuală. Afectează deopotrivă bărbații și femeile, fiind produse de infecția cu chlamydia; Infecții ale vezicii urinare cistite - apar mai ales la femei, iar de obicei sunt cauzate de bacteria E. În multe cazuri, sunt însoțite și de uretrite; Infecții ale prostatei prostatite - apar pe fondul infecției cu E. Infecția rinichilor poate apărea ca o complicație a unei cistite netratate.

Mucoasa vezicii urinare este acoperită cu un strat de uromucoid sau uromucin, care poate împiedica aderarea bacteriilor la suprafaţa epitelială — o etapă importantă în stabilirea infecţiei. Există, de asemenea, o suprafaţă de mucopolysaccharide glycosamioglycan, care oferă protecţie împotriva bacteriilor.

În plus, urina este un mediu de cultură sărac şi, de obicei, inhibă creşterea celor mai multe bacterii prin lipsa surselor de carbon şi glucoză, necesare creşterii bacteriene, ca şi prin aciditatea urinei, concentraţia mare a ureei şi osmolaritatea crescută.

Totuşi, sunt unele genuri din familia Enterobacteriaceae ex. În cazul colonizării bacteriene scăzute a tractului urinar normal, aceste mecanisme de apărare pot preveni stabilirea infecţiei tractului urinar, dar o colonizare sau multiplicare mare a bacteriilor infectia tractului urinar prezenţa unor bacterii virulente în vezica urinară poate învinge apărarea gazdei.

Prezentarea clinică a infecţiilor urinare Infecţiile tractului urinar pot fi: asimptomatice bacteriurie fără simptomatologie, trecând neobservate şi simptomatice, cu bacteriurie însoţită de manifestări clinice, de la durere şi arsură la urinat până la leziuni serioase ale organelor.

Simptomele infecţiilor tractului urinar variază în funcţie de localizare, vârstă şi sex.

Infecţiile tractului urinar-Cauze, prezentare clinică, diagnostic, complicaţii şi tratament

Simptomele comune ale ITU includ: nevoia puternică şi frecventă de a urina; durere sau senzaţie de arsură la urinare; urină tulbure sau sanguinolentă; miros puternic neplăcut al urinei; greaţă şi vărsături; dureri lombare şi în zona inferioaă a abdomenului. Uretrita Este o inflamaţie ce se manifestă la nivelul uretrei. De obicei, se transmite sexual, fiind o infecţie cu transmitere sexuală. Cistita Este o inflamaţie a vezicii urinare, cea mai frecventă formă de infecţie urinară.

Simptomele specifice acestei inflamaţii a vezicii urinare sunt recenzii ale pacienților despre prostatită frecvente şi dureroase, mirosul neplăcut al urinei, precum şi senzaţia de presiune şi crampe la nivelul inferior al abdomenului şi spatelui. Pot fi prezente şi alte simptome, ca: frisoane, febră, greţuri şi vărsături. Pielonefrita Este o infectie la nivelul bazinetului şi rinichilor.

Simptomele caracteristice acestei localizări a infecţiei sunt: febră peste Cfrisoane, greaţă, vărsături, dureri lombare mai ales pe o parteoboseală şi modificări psihice. Sunt studii care sugerează faptul că la baza acestor infecţii infectia tractului urinar poate fi abilitatea bacteriilor de a se ataşa la celulele mucoasei urinare.

Diferenţe ale ITU legate de sex Incidenţa ITU variază în funcţie de sex şi vârstă, astfel: în primul an de viaţă, ITU sunt mai frecvente la băieţi consecinţă a fimozelor şi parafimozelor întâlnite la această vârstăapoi raportul tinde să se egalizeze în prima copilărie, după care este dominat de sexul feminin, incidenţa crescând proporţional cu vârsta asociată cu activitatea sexuală şi sarcina.

Diferenţa dintre sexe dispare apoi la vârstnici, prin creşterea prevalenţei şi la bărbaţi, din cauza afecţiunilor prostatei. Astfel, în scop profilactic, majoritatea femeilor gravide sunt testate pentru bacteriurie în primele 3 luni de sarcină, chiar dacă sunt asimptomatice.

Majoritatea femeilor tinere fac infecţii urinare necomplicate. Bărbaţii tineri sunt rareori afectaţi de infecţii urinare, în schimb bărbaţii peste 50 ani, cu afecţiuni ale prostatei, sunt mai infectia tractului urinar riscului de infecţii urinare, putând prezenta foarte des complicaţii, ca rezultat al obstruării căilor urinare.

Complicaţiile infecţiilor urinare De obicei, ITU inferioare cistita şi uretrita sunt mai frecvente şi mai puţin periculoase faţă de ITU superioare pielonefrita. Dacă tratamentul efectuat este infectia tractului urinar şi corect, în cazul ITU inferioare nu se produc decât foarte rar complicaţii.

Dar, lăsată netratată, o infecţie a tractului urinar poate avea consecinţe grave. Complicaţiile ITU pot include: leziuni permanente ale rinichilor, cauzate de o pielonefrită acută sau cronică netratată; la femeile gravide creşte riscul de a naşte prematur sau un copil cu greutate mic; îngustarea uretrei strictura la bărbaţi, ca urmare a uretritei recurente observată anterior în cazul uretritei gonococice ; septicemia, o complicaţie ce pune viaţa în pericol, mai ales ca urmare a unei pielonefrite, cu riscul instalării şocului şi cu o rată crescută a mortalităţii.

Diagnosticul ITU Se realizează atât pe baza semnelor şi simptomelor clinice, cât şi pe baza testelor de laborator, care pot confirma diagnosticul şi identifica agentul etiologic al infecţiei urinare. Urocultura, cu următoarele etape: 1.

infectia tractului urinar fructe utile pentru prostatită

Recoltarea probei de urină pentru urocultură. Ca în orice diagnostic bacteriologic, recoltarea produsului biologic trebuie realizată înainte de începerea antibioterapiei sau după zile de la ultima doză de antibiotic administrat. Se recomandă următoarele: Recoltarea se va face din prima urină de dimineaţă sau după aproximativ 4 ore de la ultima micţiune, după toaleta riguroasă a regiunii urogenitale numai cu apă şi săpun fără soluţii dezinfectante şi ştergerea zonei cu un prosop curat sau o compresă sterilă.

La femei, dacă prezintă o secreţie genitală, se va introduce în vagin, după toaleta locală, un tampon steril. Infectia tractului urinar recoltează aproximativ 20 ml urină din jetul mijlociu primul jet se lasă să curgă în toaletădirect într-un recipient steril, cu gâtul larg, fără a atinge pereţii acestuia, după care se înfiletează bine capacul.

Dacă proba de urină nu poate fi dusă la laborator în maximum 2 ore, aceasta se va păstra la frigider C. Inocularea urinei pe medii de cultură supozitoare cetonale pentru prostatită să acopere necesităţile de creştere a majorităţii agenţilor patogeni ce pot cauza ITU.

Izolarea şi identificarea agentului etiologic al ITU. Interpretarea uroculturii. Aceste bacterii pot contamina accidental urina în cazul unei recoltări inadecvate a probei de urină. Diureza mare sau micţiunile frecvente pot conduce la un timp scurt de stagnare a urinei în vezica urinară, rezultând în scăderea falsă a numărului de bacterii.

Semne și simptome[ modificare modificare sursă ] Urina poate conține puroi afecțiune cunoscută sub denumirea de piuriedupă cum se observă în urina unei persoane cu septicemie din cauza unei infecții a tractului urinar. Infecția tractului urinar inferior este denumită și infecție a vezicii urinare. Cele mai frecvente simptome sunt arsuri la urinare și urinarea frecventă sau nevoia imperioasă de a urina în absența scurgerilor vaginale și a unor dureri semnificative. Persoanele care suferă de o infecție a tractului urinar superior, sau pielonefrităpot prezenta durere în flancfebră sau greață și vomăpe lângă simptomele clasice ale infecției tractului urinar inferior.

Agenţii patogeni care cauzează ITU necomplicată sunt: E. Agentul etiologic, izolat şi identificat, va fi testat pentru susceptibilitatea sa la antibiotic, pentru efectuarea unui tratament ţintit şi eficace. Teste ale sângelui În ITU cu febră, teste ale sângelui care ne pot aduce date importante pentru diagnostic sunt: hemograma, proteina C reactivă, creatinina, iar hemocultura trebuie efectuată în cazurile cu febră înaltă şi semne ale unei infecţii sistemice. Alte teste şi proceduri importante pentru diagnosticul ITU pot fi: ecografia, tomografia computerizată TC sau rezonanţa magnetică nucleară RMNcistoscopia.

Sfat de Sănătate. Ce sunt infecțiile urinare și cum le putem trata corect

Prevenirea ITU Se descriu mai multe metode de prevenire a ITU: Creşterea consumului de lichide duce la o diureza crescută, protejând astfel împotriva infecţiilor tractului urinar.

Apa este cel mai bun lichid, cantitatea de apă consumată ar trebui să fie de şase până la opt pahare pe zi, cu excepţia pacienţilor cu insuficienţă infectia tractului urinar, pentru care nu se recomandă consumul mare de lichide.

Consumul regulat de suc sau concentrat de merişoare de două ori pe zi reduce incidenţa infecţiilor tractului urinar. Merişoarele interacţiunează cu aderenţa bacteriilor la epiteliul urinar, fiind responsabile pentru efectul preventiv. Trebuie evitată lenjeria de nylon sau blugii prea strânşi, infectia tractului urinar acestea pot determina creşterea locală a umidităţii, care favorizează dezvoltarea bacteriilor. Se recomandă lenjeria din bumbac, care permite pătrunderea aerului, păstrând astfel uscată zona din jurul uretrei.

Se ştie că şi comportamentul sexual poate fi un factor de risc relevant pentru infecţiile tractului urinar.

infectia tractului urinar spell prostate cancer

Prevenirea infecţiilor recurente ale tractului urinar este posibilă prin micţiune imediat după actul sexual sau prin administrarea unei singure doze de antibiotic după actul sexual, de exemplu ciprofloxacin — mg sau cotrimoxazol — mg per os.

Pacienţii cu ITU recurente ar trebui să fie informaţi despre factorii de risc, precum: utilizarea metodelor contraceptive ex. Acidifierea urinei poate reduce rata ITU în cazul cateterizării cronice a vezicii urinare. Se pot utiliza L-metionină sau hipurat methenamin pentru realizarea unui pH urinar între 5,2.

  • Infecție de tract urinar - Wikipedia
  • Infectii ale tractului urinar
  • Sus Pentru diagnosticarea infectiilor urinare se realizeaza proba de urina pentru stabilirea numarului de bacterii si hematii.

Nu există însă suficiente dovezi pentru susţinerea acidifierii urinare în scopul prevenirii infecţiilor tractului urinar. Vaccinarea orală cu tulpini de E. Au fost realizate experimente pe animale, cu rezultate promiţătoare, privind imunizarea parenterală împotriva unei proteine de suprafaţă a E.

Profilaxia cu antibiotice. În cazurile cu risc pentru infecţii recurente, pot fi utilizate pentru o durată de până la un an, cu o singură doză pe zi, seara: nitrofurantoin 50 mg, trimetoprim 50 infectia tractului urinar, cotrimoxazol mg, ofloxacin mg, ciprofloxacin mg, norfloxacin mg. Factorii importanţi pentru alegerea antibioticului şi durata tratamentului sunt: severitatea şi localizarea infecţiei, ITU necomplicate sau complicate, antecedentele de alergie la substanţele antimicrobiene, insuficienţa hepatică sau renală.

Testarea sensibilităţii la antibiotice a agenţilor patogeni este foarte importantă pentru selectarea antibioticului eficient în infectia tractului urinar infecţiei şi pentru a preveni instalarea rezistenţei faţă de antibiotice, acest ultim aspect reprezentând o importantă problemă de sănătate publică.

Infecţiile vezicii urinare sunt, în general, autolimitante, dar tratamentul cu antibiotice scurtează semnificativ durata simptomelor şi poate preveni răspândirea infecţiei la nivelul rinichilor.

Cuvinte cheie de căutare

Vindecarea va fi accelerată prin administrarea unor cantităţi crescute de lichide şi prin micţiuni frecvente. Deoarece fluorochinolonele sunt utilizate frecvent în tratamentul infecţiilor urinare complicate, dar şi în alte afecţiuni non-urinare, emergenţa rezistenţei la această clasă de antibiotice devine o problemă în domeniul sănătăţii publice.

De asemenea, este evidenţiată şi creşterea rezistenţei bacteriei E. În aceste cazuri, un agent antimicrobian sigur şi eficace este nitrofurantoinul, dacă este administrat cel puţin infectia tractului urinar zile.

În general, simptomele cedează prompt la tratamentul corect, dar în ciuda acestui fapt trebuie respectată cu stricteţe durata tratamentului indicată de medic, durată care poate varia de la 3 până la mai multe zile, în cazul infecţiilor repetate sau complicate.

Se impune efectuarea întregului tratament, deoarece simptomele infecţiei pot dispărea înainte ca aceasta să fie complet rezolvată, iar întreruperea tratamentului ar favoriza revenirea infecţiei. Cele mai multe femei tinere cu ITU necomplicate pot fi vindecate în două sau trei zile de tratament. Tratamentul cu doză unică este mai puţin eficient.

infectia tractului urinar mildronat și prostatita

În cazul infecţiilor urinare severe, spitalizarea şi tratamentul antibiotic pot fi necesare. Tratamentul în spital presupune administrarea intravenoasă a fluidelor şi antibioticelor.

infectia tractului urinar compoziție cremă pentru prostatită

Unele persoane pot avea nevoie chiar de o intervenţie chirurgicală — de exemplu, în cazul în care infecţia este cauzată de o anomalie în structura tractului urinar. Pentru femeile care au infecţii recurente ale vezicii urinare se poate recomanda: i o singură doză infectia tractului urinar antibiotic imediat dupa actul sexual; ii o singură doză de antibiotic pe zi pentru cel puţin 6 luni; iii o cură scurtă de antibiotic zile dacă reapar simptomele ITU; iv terapie vaginală cu estrogen la menopauză.