Externarea și durerea în prostatită - greenhouseresidence.ro

Perioada de latență a prostatitei

Infectiile cu virusurile herpetice 6, 7 si 8 Virusurile « herpes simplex » pot determina o serie de afectiuni ale mucoaselor, tegumentului, sistemului nervos central sau ale unor organe interne. Exista doua tipuri de virusuri herpetice care pot produce imbolnaviri gazdei umane : HSV-1 si HSV-2 ; a mai fost descrisa o specie de virus herpetic, denumita « herpes B », provenita de la unele specii de maimute ; in foarte rare situatii, virusul herpes B a produs imbolnaviri severe gazdelor umane, aparute in urma contactului direct, cu animalele bolnave.

Tratamentul prostatitei latente cronice

Virusurile « herpes simplex » sunt patogeni de tip ADN, avand in compozitie peste 70 de gene ; cele doua tipuri de virus HSV 1 si HSV 2 au o structura similara, aproape jumatate dintre gene perioada de latență a prostatitei comune ; acest lucru face ca foarte multe dintre antigenele virale comune, sa fie raspandite uniform in structura celor doua entitati infectioase ; pe langa regiunile comune celor doua tipuri de virusuri, regiunile codante unice, joaca un rol foarte important in stimularea proceselor infectioase si imunitare.

Variabilitatea genetica a acestor virusuri alterneaza foarte mult, astfel incat, izolate de la pacienti diferiti, structura lor difera uneori, in mod semnificativ ; asemanarea structurala a particulelor infectioase este cu atat mai mare atunci cad virusurile sunt izolate in cadrul aceluiasi focar infectios de exemplu : partenerii sexuali.

La exterior, virusurile herpetice prezinta o capsula proteica, alcatuita din peste de capsomere ; de asemenea, herpes virusurile detin si o anvelopa, structura asemanatoare membranei celulare, dar modificata viral. Particulele infectioase, formate din molecule de ADN viral, au capacitatea de a traversa membranele celulelor gazda, pentru a se replica atat la nivelul citoplasmei, cat si la nivel nuclear.

Replicarea ADN-ului viral eliberat in interiorul celulei, se realizeaza cu ajutorul unor proteine virale ; aceste proteine virale au rolul de a stopa sinteza de proteine locale, stimuland in acelasi timp, transcriptia unor « gene timpurii » virale ; printre aceste proteine, se numara si ADN perioada de latență a prostatitei virala ; ADN polimeraza virala, reprezinta tinta medicamentelor utilizate pentru stoparea replicarii virale.

Dupa replicarea moleculelor de ADN, in interiorul celulelor infectate, vor fi asamblate noi particule infectioase, mai precis, in interiorul nucleului gazda ; astfel, in interiorul celulei, apar o serie de « incluziuni », caracteristice celulelor infectate ; ulterior, virionii particule infectioase nou formate vor fi transportati si eliberati la exteriorul celulei, pentru a infecta alte formatiuni celulare integre. Virusurile herpes simplex infecteaza celulele neuronale, dar nu le ucid ; informatia genetica virala este mentinuta in perioada de latență a prostatitei celulei respective, pe o perioada indelungata, in stare latenta ; in « perioada de latență a prostatitei de latenta » a infectiei, doar un numar limitat de gene virale vor fi activate si traduse prin sinteza de proteine virale ; in anumite conditii de micromediu, genomul viral poate fi activat, proteinele virale fiind sintetizate printr-un mecanism controlat.

Reactivarea presupune eliberarea virionilor de la nivelul celulelor neuronale infectate unde virusul se afla in stare latentapatrunderea noilor particule infectioase in interiorul celulelor de la nivelul tegumentului, si replicarea virusului.

Boala infecțioasă ureaplasma, ureaplasmoza genitală, virusul urealitic în medicină

Particule infectioase virale au putut fi obtinute prin cultuvarea in laborator, a unor celule nervoase prelevate din ganglionii pacientilor infectati cu virusul herpes simplex. Neuronii sunt acele celule, la nivelul carora virusul poate persista in stare dormanta, genomul viral fiind izolat din probele de tesut nervos provenite de la pacientii infectati, sau de la animalele de laborator bolnave. Herpesul poate fi definit ca fiind o boala tegumentara, cracterizata prin aparitia unei eruptii cu vezicule de mici dimensiuni, cu aspect transparent, care se grupeaza pe tratamentul prostatitei simptomatice fond tegumentar rosiatic eritematos.

prostate cancer survivors forum

Leziunile veziculare se localizeaza cel mai adesea in regiunea fetei in jurul gurii sau nasuluprecum si in regiunea organelor genitale externe. Dupa vindecare, leziunile pot recideva in aceeasi regiune anatomica.

  • Lumânări cu longidază pentru recenzii prostatita
  • Ureaplasmoza și inflamația articulară, Inflamație articulară și ureaplasmoză
  • Infectiile Herpetice (virusul herpes simplex)
  • Externarea și durerea în prostatită - greenhouseresidence.ro

Dupa infectia primordiala, virusul ramane in organism in stare latenta si se poate reactiva periodic. Virusul HSV 1 se transmite prin inetrmediul salivei si este cauza producerii de gingivostomatite, keratoconjunctivite, eczema herpetiforma sau meningoencefalite.

Inflamație articulară din ureaplasmoză, greenhouseresidence.ro - Site map - 2

Virusul HSV 2, se transmite prin contact sexual neprotejat si determina herpesul genital. Peste de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic. Patogenie si cauze Atunci cand suprafetele mucoase sau tegumentare traumatizate ajung in contact cu particulele virale infectioase, virus invadeaza cu usurinta aceste structuri mecanisme de protectie nespecifice, impotriva infectiilor si incepe sa se multiplice la nivelul epidermului sau dermului. De cele mai multe ori, primul contact infectios nu va fi urmat de manifestari clinice zgomotoase ; cand nivelul replicarii tratamentul prostatitei cu siguranță este suficient de ridicat, terminatiile nervoase tegumentare senzitive sau vegetative vor fi infectate ; astfel, virusl herpetic infecteaza acesti neuroni, si se cantoneaza la nivelul corpului celular intraglanglionar virusul ajunge aici, fiind transportat de la periferie, in lungul fibrelor axonale, pana la nivelul corpului neuronal.

Nu este cunoscuta cu precizie durata in timp, necesara pana cand virusul ajunge la nivelul ganglionilor neuronali, dupa inoculare ; in interiorul acestor ganglioni, virusul isi continua procesul de multiplicare, urmand ca mai apoi, particulele infectioase viroinii nou formate, sa fie transportate prin intermediul fibrelor nervoase, catre alte regiuni cutaneo-mucoase.

Inflamație latentă a prostatitei cronice a gardnerelozei, Inflamație articulară din ureaplasmoză

Acesta este mecanismul prin care noi leziuni veziculare vor aparea la distanta de locul primei infectii ; de asemenea, leziunile veziculare se vor desfasura pe un areal topografic considerabil, data fiind multitudinea de ramificatii nervoase care se distribuie la nivelul teritoriilor mucoase sau tegumentare. De la locul inocularii initiale, virusul se poate raspandi si printr-un mecanism de contiguitate — infectia se extinde prin mucoasa.

Sănătate cu stil- Tratamentul adenomului de prostată

Dupa vindecarea leziunilor primare, in interiorul ganglionilor mai pot fi indentificate doar cantitati mici de material genetic ce apartin virusurilor herpes simplex, iar procesele de transcriptie a moleculelor de ARN viral, diminua pana la niveluri abia detectabile cu ajutorul tehnicilor avansate de laborator. Nu se cunosc cu exactitate mecanismele care concura la reactivarea infectiei virale ; cert este ca, radiatiile solare ultraviolete, starile de imunosupresie ale organismului, traumatismele tegumentelor si mucoaselor, precum si traumatisme ganglionilor nervosi, sunt factori ce concura la reactivarea infectiei.

Persoanele cu un sistem imunitar deprimat, pot contracta infectii cu mai mult tipuri de tulpini, ale aceluiasi virus ; in foarte rare situatii se poate produce infectia exogena a organsimului uman, cu tulpini diferite ale aceluiasi tip de virus.

Ureaplasmoza și inflamația articulară. Posts navigation

Modalitatea de manifestare a bolii, sevreritatea bolii, dezvoltarea unor forme de virus rezistente la administrarea de antivirale, instaurarea infectiilor latente, precum si incidenta recarerilor, toate acestea vor depinde in mare masura de modul in care gazda inoculata va raspunde in fata agresiunii virale. Astfel, pacientii care sufera de un deficit al imunitatii mediata celular, vor dezvolta infectii mult mai grave, comparativ cu cei care sufera de un deficit al imunitatii umorale agamaglobulinemie.

mod dovedit de a trata prostatita

Anticorpii specifici contribuie in mod semnificativ la scaderea cantitatii de virus cantonata la nivelul tesutului nervos, in timp ce, limfocitele T impiedica diseminarea, cu efecte uneori fatale, a infectiei in organsim.

Anticorpii specifici vor recunoaste antigenele glicoproteine de la suprafata virusului, determinand astfel neutralizarea si distrugerea agentilor infectiosi. Mai mult decat atat, a fost demonstrat faptul ca, acesti anticorpi previn aparitia manifestarilor neurologice, si impiedica cantonarea virionilor la nivelul ganglionilor nervosi.

Pe langa limfocitele T, exista si alte tipuri de populatii celulare, implicate in desfasurarea apararii organismului : celulele natural killer, macrofagele, limfocitele T citotoxice, dar si molecule semnal elaborate de catre limfocitele T, denumite limfokine.

Свежие комментарии

Limfocitele T citotoxice, au de asemenea capacitatea de a elibera perioada de latență a prostatitei serie de limfokine, atunci cand sunt stimulate de catre anumite antigene ; limfokinele astfel eliberate, vor actiona in mod direct pentru neutralizarea virusului, sau vor contribui la activarea altor tipuri de celule efectoare celule care neutralizeaza si distrug particulele virale.

Capacitatea virusului HSV de a se reactiva, se pare ca este cauzata de posibilitatea acestor patogeni, de a interfera cu mecanismele sistemului uman de histocompatibilitate complexul HLA. Infectiile cu virusurl HSV afecteaza populatiile de pe intreaga planeta perioada de latență a prostatitei din nefericire, testele utilizate pentru diagnosticarea infectiei virale fixarea complementului, neutralizarea, testul de imunofluorescenta indirecta, hemaglutinarea pasiva, radioimunodozarea, dozarea imunoenzimaticanu sunt capabile de a diferentia intre cele doua tipuri de infectie cu virusl HSV 1, sau cu virus HSV 2 ; astfel au fost dezvoltate metode, care sa identifice anticorpii specifici fata de anumite proteine de la suprafata particulelor virale ; cele mai frecvent utilizate teste pentru discriminarea tipurilor de infectie, sunt acelea care identifica si dozeaza anticorpii indreptati impotriva glicoproteinelor G : gG1 pentru HSV 1, si gG2 pentru HSV 2.

Cu cat conditiile de munca si viata sunt mai precare, cu atat inocularea cu virusul HSV 1, survine mai devreme in cursul vietii. In foarte rare situatii, infectia cu virusul HSV 2, poate aparea inainte de adolescenta ; incidenta infectiilor cu virusul HSV 2 este in stransa relatie cu rata activitatii sexuale a indivizilor dintr-o populatie. Aproximativ o treime dintre adultii activi din punct de vedere sexual, prezinta in sange anticorpi specifici pentru infectia cu virusul HSV 2 ; mai mult de jumatate dintre pacientii tratati in clinicele pentru boli cu trasmitere sexuala, prezentau anticorpi impotriva virusului HSV 2.

  1. Prostatita latentă provoacă endometrioză
  2. Cauza prostatita latenta
  3. Suport Faktrum clic: Tenesmă dificultate la urinare Tenesmă menționată ca stat în cazul în care o persoană are probleme cu excreția de urină din organism.
  4. Stadiul subacut al prostatitei

Incidenta infectiei cu virusul HSV 1 este mai ridicata in randul femeilor ; mai mult decat atat, raspandirea virusului HSV 2 herpesul genital este in continua cresterea, aceasta doarece exista un numar destul de mare de indivizi infectati si nediagnosticati.

Cel mai adesea, persoanele infectate cu virusul HSV 2, prezinta o coinfectie cu virusul HIV 1 — infectia cu virusul HSV 2, reprezinta factor de risc pentru contractarea infectiei cu virusul HIV 1 ; aceasta deoarece, leziunile herpetice, faciliteaza inocularea infectiei HIV.

Incidenta infectiilor cu virusurile HSV este repartizata uniform pe toata perioada unui an calendaristic ; perioada de incubatie a infectiei este de maxim 3 saptamani perioada medie este de aproximativ o saptamana ; cel mai adesea, transmiterea infectiei se face prin contact direct cu un pacient care prezinta leziuni ulcerative la nivelul tegumentului sau mucoaselor ; de asemenea, contactul infectios se poate realiza inclusiv cu o persoana asimptomatica, care elimina virusul prin intermediul suprafetelor tegumentare sau mucoase stiind faptul ca, virusul are capacitatea de a se replica in aceste locatii.

prostatita neinflamatoare